Ş-ar fi crezut vrodată

Şi cu sergentul, zece,
Precum un lup din codri ce-a fost de câini gonit.
Mulţi sunt ca nisipul mării,
De-aş cânta noaptea-n răcoare
Plin de zgomot sunător
Ş-al lui suflet se-ntăreşte!
Cocoarele-n triunghiuri prin aer înşirate,
Pe cai iuţi ca rândunele,
Ce în raza dimineţii mişcă solzii lui de aur.
Pe zenitul adânc, înflăcărat,
Şi cu sergentul, zece,
Acum cerul zâmbeşte,
Ca un fulger luminos!
Şi-n sat focul a scăzut:
Las’ să ploaie ca din nori.
Pentr-un suflet ce suspină,
Dan zice: Măi Ursane! acolo e de noi!
Pe-al meu sân, legănat dulce,
Pe-al meu sân, legănat dulce,
Ca doi gemeni dintr-o mamă,
Le închin pentru vecie
Cuprins de admirare;
Şi oricare mă iubeşte
Să-ţi arăt cine sunt eu!
Iar dacă ai tu cuget şi-ţi pasă de-al meu dor,
Tu, al cerului duşman!
Hrăneşte jalea-n sân!

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!